Va apela și Klaus Iohannis la o „soluție imorală”?

„O vom lua pas cu pas. Nu este posibil să schimbi clasa politică sau modul de a conduce o țară peste noapte sau într-o săptămână sau într-un an”, spunea dl Iohannis într-un interviu pentru Reuters. Este adevărat, dar formarea în jurul PNL a unei noi majorități parlamentare cu ajutorul eternei concubine, UDMR, și a ciolănarilor din alte partide reprezintă un ditamai saltul, ce contrazice chiar ideea schimbării modului de a face politică, enunțată de dl Iohannis, la modul general. Noul președinte a vorbit, în două rânduri, despre voința PNL de a prelua puterea: în 2016, în urma alegerilor parlamentare, sau în 2015, în urma unei moțiuni de cenzură, care nu poate fi promovată, dat fiind faptul că PNL este minoritar, decât de o majoritate de strânsură. „Toată lumea vrea să fie de partea câștigătoare. Prin urmare, este posibil ca în următoarele săptămâni sau luni să avem schimbări în Parlament”, afirmă președintele ales, precizând că acestea ar putea fi folosite de PNL, ca să înlocuiască Guvernul.

Cuvintele domnului Iohannis le-ar putea suna unor parlamentari ca o invitație pe ocolite. Președintele Traian Băsescu, expert în majorități, ar fi acționat însă direct. În 2009, când nu l-a vrut pe primarul Iohannis ca prim-ministru din partea marii alianțe PNL-PSD, și-a înjghebat o majoritate la limită, imediat după câștigarea prezidențialelor și l-a păstrat pe Emil Boc. Mă aștept, tocmai fiindcă vrea să schimbe totul, dl Iohannis să nu procedeze ca predecesorul lui. Să nu încurajeze oportunismul și traseismul politic, care au format valuri de profitori și partide parlamentare în afara alegerilor, accentuând lipsa de moralitate și de responsabilitate față de alegători, a aleșilor. Să nu-i fie indiferent cine îl susține, schimbarea de care pomenea impunând un PNL (cu PD-L), dacă nu reformat, măcar mai curat.

Dorința dlui Iohannis de a avea Parlamentul de partea sa este firească, având în vedere că domnia sa și-a propus să realizeze câteva proiecte politice și sociale în acest mandat. Intenționează, de exemplu, să regândească Legea Educației, cu efecte pe termen lung, iar pentru a o trece prin Parlament are nevoie de o majoritate, pe care o poate obține însă și pe alte căi, decât prin „preluarea Puterii”. Ar putea, de exemplu, să primească, după discuții, un acordul partidelor sau sprijinul sindicatelor și al societății civile, care ar înfrânge opoziția politică. Secretul reușitei constă în dialogul cu cetățenii, aducerea funcției prezidențiale din Olimpul atoateștiutor, pe pământ. Și, dacă Guvernul Ponta, cel care și-a făcut mendrele electorale pe banii publici, va deveni de nesuportat – lucru foarte posibil -, atunci domnia sa să caute o soluție cât mai morală. O sarcină de președinte altfel. După ce PD-L l-a dat pe „Zeus” și PSD pe „Galactic”, nu ne mai trebuie un semizeu.